miercuri, 2 august 2017

Reproseaza-mi ca n-am fost la nunta ta si-am sa-ti spun cine esti

Prietene, daca te-am invitat vreodata la un eveniment important din viata mea, am facut-o pentru ca la momentul respectiv insemnai ceva in viata mea. Poate ieseam impreuna, poate erai prieten cu un alt prieten de-al meu, poate mai mult decat te-am invitat eu, ai vrut tu sa vii  ca asa ai simtit la momentul respectiv.  

Am presupus ca ai venit de placere, de dragul prieteniei dintre noi. Nu m-am gandit nici o clipa ca tu vii doar pentru ca vrei ca eu sa vin mai tarziu la nunta ta. Daca stiam, jur ca nu te invitam. 
Daca am fost la nunta ta, sau la orice alt eveniment important pentru tine, am facut-o pentru ca mi-am dorit sa iti fiu alaturi, nu pentru ca m-am simtit obligata. 

Totusi, numai eu stiu ce stres am avut pana acum o luna ca urma sa am 3 nunti la distanta de o saptamana intre ele . Nu stiam de unde o sa fac rost de bani, pentru ca m-am gandit ca am obligatii fata de mirii respectivi. In final , am decis. N-am mers la nici una din cele 3 nunti. Am zis sa nu fac discriminare :))
Cu un bebe de 6 -7 luni in burta pentru care trebuie sa te pregatesti temeinic, te gandesti de mai multe ori daca chiar esti obligat sa mergi la evenimentele unor oameni cu care efectiv nu mai esti in relatii de nici un fel . Chiar daca ei au venit la nunta ta candva. 

Prietene, oricine ai fi tu, daca tu ai ales sa-mi fii alaturi pe vremea cand ieseam in oras macar din cand in cand, nu poti sa-mi ceri, dupa luni intregi sau chiar ani, sa vin la nunta ta cand tu m-ai inlaturat din viata ta complet. Sau poate n-am fost prea apropiati niciodata.

Asa ca daca imi bati obrazu ca n-am venit la nunta ta, sa-ti intorc “ajutorul”, inseamna ca esti doar un oportunist.  Si astia nu au parte de respect din partea mea. 

vineri, 14 iulie 2017

O viata pentru o alta viata

Daca m-ar fi intrebat cineva acum 5 luni cand am de gand sa fac un copil, as fi raspuns raspicat ca pentru mine nu e asta sensul vietii si ca nu sunt obligata sa fiu in rand cu toata lumea. Ca pentru mine nu e momentul sa fac pasul asta si ca un copil inseamna o responsabilitate mult prea mare, pe care nu cred ca mi-o voi putea asuma vreodata.
Si totusi, sambata , 18 Februarie 2017, lumea mea s-a dat complet peste cap la un control ginecologic de rutina.

Nu banuiam "diagnosticul" la fel cum nu am banuit ca tot ceea ce credeam despre faptul de a avea un copil se va schimba odata ce aveam sa aflu ca 1,54 cm de om a inceput sa creasca in burtica mea.

De 5 luni trec prin tot felul de stari , imi fac 1000 de griji si de ganduri pe zi, ma incant si ma sperii totodata .
M-as fi ingrozit daca mi-ar fi spus cineva vreodata ca voi depasi eternele mele 47-48 kg in greutate. Si inca cu cat ! Si totusi ma uit uneori in oglinda si tare mi-s draga si ciudata in acelasi timp :D

Vom avea o fetita si suntem in plin proces de amenajare a camerei ei. Mai sunt 2 luni si jumatate pana  cand viata mea se va schimba cu adevarat si mi-e frica de momentul ala ca de o tornada puternica .
E incredibil cate emotii pot simti vazand un patut de bebe langa patul meu si un dulapior pe jumatate plin cu hainute.
Nimic nu se compara insa cu zambetul pe care mi-l aduce Adela atunci cand "ma bate" din interior.
E tare fain sa simt cum deja reactioneaza cand ii spun numele sau cand il aude pe tati .

Ii multumesc unchiului meu pentru acest cadou. Sunt convinsa ca el a trimis barza la mine :)
Stiu ca ar fi iubit-o enorm pe Adela, daca un accident stupid nu l-ar fi luat din vietile noastre pe 5 August 2016.
Imi lipseste in fiecare zi , dar stiu ca de acolo de unde e , se bucura enorm pentru mine .