marți, 27 noiembrie 2012

Spectatorul

Crezi despre tine insuti ca esti un nimeni. Traiesti in spatele scenei, admirand costume si jocuri de rol. Esti doar un spectator si crezi ca nimeni nu se uita la tine, ca in sala e intuneric si ca eventual esti singurul care nu joaca in piesa asta de teatru. Dar oricat de intuneric ar fi in jurul tau si oricat de bine ascuns crezi tu ca esti, cineva sigur te observa. Cineva te alege ca sa te iubeasca, cineva ca sa vorbeasca cu tine si mai multe persoane te asalteaza cu intrebari.

 Ajungi cumva in centrul atentiei la un moment dat. Un nimeni in mijlocul multimii curioase. Te intreaba toti cine esti, de unde vii, pe cine iubesti, unde te duci, ce realizari ai, ce vrei sa faci cu viata ta, cu ce te imbraci si ce mananci. Nici nu te aud de fapt atunci cand le raspunzi. Vanitatea lor e prea mare. Te intreaba doar din aroganta, gandindu-se ca nu esti nici o amenintare, ca esti doar un nimeni care nu conteaza. Incearca sa creeze o diversiune ca sa distraga privirea multimii de la ei pentru o scurta vreme, indreptand-o spre tine, un nimeni.

Esti mic si timid. Ei te privesc iscoditor si te cred slab, dar de fapt tu esti cel puternic, pentru ca tu esti cel care rezista in fata nemerniciei lor. Poate plangi putin, dar sufletul tau e puternic si stie ca lumea lor e o lume falsa, ca ei sunt de fapt slabi si ca doar machiajul le ascunde asta. Niste sprancene croite arcuit ca sa creeze o privire trufasa nu te impresioneaza cu nimic. Tu stii ce e in spatele ei.

Te crezi singur. Dar daca s-ar aprinde lumina in sala, ai vedea ca mai sunt oameni ca tine, care vor sa fie doar spectatori, care nu vor sa joace nici un rol, care vor sa fie ei insisi. Vor fi putini,e drept. Unii vor fi insotiti, altii vor fi singuri, ca si tine. Si daca iti iei privirea de la piesa care se joaca pe scena si o indrepti spre oamenii singuri din sala, iti vei gasi si jumatatea. Cine stie ?