luni, 3 decembrie 2012

Intre fericire si bani

Feminismul. Cum e inteles feminismul? Cum se manifesta si cum reactioneaza barbatii la aceasta miscare?

Am primit un link catre un filmulet pe youtube despre feminism si despre barbatii care devin din ce in ce mai "feminini".
Se pare ca femeile au inceput sa aiba un cuvant greu de spus intr-o relatie, sa se impuna in asa fel incat ele sa decida daca vor sa continue sau nu relatia. Cand am inceput noi, femeile, sa ne dorim alaturi niste papa-lapte ca sa ne simtim puternice? De ce nu ne mai putem casatori cu un barbat din iubire?
Daca un barbat e puternic, conduce o mare firma si o masina smechera, il alegem pe ala, in locul unui alt barbat cu care ne-am potrivi mai mult. Cate dintre noi n-au fost la rascruce la un moment dat, avand de ales intre un barbat bogat si un barbat cu adevarat perfect pentru ele insele? Si cate au ales cu inima?

Sunt barbati care se casatoresc cu  femei ale caror tati au posibilitati financiare de care ar putea profita. Bun, se casatoresc, au copii, construiesc o firma de succes, construiesc o casa mare, isi cumpara masini scumpe, isi duc odraslele la cele mai bune scoli, le cumpara cele mai bune haine, cele mai noi gadgeturi. Dar intrebarea mea este : sunt acesti oameni fericiti cu adevarat? Sotul asta puternic, care poate sa le ofere sotiei si copiilor sai absolut tot ce-si doresc, este fericit? Sotia aia va fi obligata sa fie femeie de casa, sa aiba grija de copii, sa faca mancare, curatenie in casa aia enorma pe care sotul i-a construit-o. Dupa un timp ea va deveni frustrata. Pentru ca are nevoie si de un sot, in adevaratul sens al cuvantului. Are nevoie de un barbat care sa vina acasa de drag, care sa o iubeasca si care sa o ia in brate. Dar el nu mai are timp de ea. Nici energie. Ani la rand vine acasa obosit, aducand problemele de la munca cu el, doarme in alta camera de cand s-au nascut copii si relatia cu sotia se raceste. Ea e imbufnata, el e la fel. Unul dintre ei va ceda si va cauta fericirea in alta parte. Si atunci intreb : daca ai tot ce-ti doresti, tot ce ti-ai dorit vreodata, din punct de vedere financiar, de ce nu esti fericit? Nu cumva fericirea inseamna mai mult de atat? Nu cumva trebuie sa fii compatibil cu persoana cu care construiesti toate lucrurile astea? Nu cumva trebuie sa fii indragostit de sotia ta inainte sa te casatoresti? De ce oamenii fac compromisuri?

Am deviat de la femeia aia care se vrea "barbata", care se bate cu pumnul in piept ca ea poate si ca n-are nevoie de un barbat in viata ei. Isi alege un barbat "feminin", care tace si executa ordine, care capata statut de "angajat" decat de stapan al familiei. Genul acesta de familie e potrivit? E fericit? E fericita femeia care are un barbat ce-i cade la picioare de frica?

Eu, ca femeie, imi doresc un barbat cu personalitate, care sa-mi deschida portiera de la masina, care sa-mi dea un buchet de flori macar de ziua mea, care sa fie puternic din punct de vedere moral, care sa ma ia in brate dimineata, care sa ma surprinda, care sa ma laude si mai ales, care sa-mi vada defectele si sa ma certe pentru ele. Dar sa ma certe frumos, nu sa ma insulte.Un barbat... masculin, dar sensibil, nu alintat ci... barbat ! :-)

marți, 27 noiembrie 2012

Spectatorul

Crezi despre tine insuti ca esti un nimeni. Traiesti in spatele scenei, admirand costume si jocuri de rol. Esti doar un spectator si crezi ca nimeni nu se uita la tine, ca in sala e intuneric si ca eventual esti singurul care nu joaca in piesa asta de teatru. Dar oricat de intuneric ar fi in jurul tau si oricat de bine ascuns crezi tu ca esti, cineva sigur te observa. Cineva te alege ca sa te iubeasca, cineva ca sa vorbeasca cu tine si mai multe persoane te asalteaza cu intrebari.

 Ajungi cumva in centrul atentiei la un moment dat. Un nimeni in mijlocul multimii curioase. Te intreaba toti cine esti, de unde vii, pe cine iubesti, unde te duci, ce realizari ai, ce vrei sa faci cu viata ta, cu ce te imbraci si ce mananci. Nici nu te aud de fapt atunci cand le raspunzi. Vanitatea lor e prea mare. Te intreaba doar din aroganta, gandindu-se ca nu esti nici o amenintare, ca esti doar un nimeni care nu conteaza. Incearca sa creeze o diversiune ca sa distraga privirea multimii de la ei pentru o scurta vreme, indreptand-o spre tine, un nimeni.

Esti mic si timid. Ei te privesc iscoditor si te cred slab, dar de fapt tu esti cel puternic, pentru ca tu esti cel care rezista in fata nemerniciei lor. Poate plangi putin, dar sufletul tau e puternic si stie ca lumea lor e o lume falsa, ca ei sunt de fapt slabi si ca doar machiajul le ascunde asta. Niste sprancene croite arcuit ca sa creeze o privire trufasa nu te impresioneaza cu nimic. Tu stii ce e in spatele ei.

Te crezi singur. Dar daca s-ar aprinde lumina in sala, ai vedea ca mai sunt oameni ca tine, care vor sa fie doar spectatori, care nu vor sa joace nici un rol, care vor sa fie ei insisi. Vor fi putini,e drept. Unii vor fi insotiti, altii vor fi singuri, ca si tine. Si daca iti iei privirea de la piesa care se joaca pe scena si o indrepti spre oamenii singuri din sala, iti vei gasi si jumatatea. Cine stie ?

miercuri, 25 ianuarie 2012

Ramasite dintr-o carte

" Zambetul, care e o cochetarie, o bunatate, n-are a face cu rasul, care e o bucurie, si cu ranjitul, care e o batjocura. Cei mai multi oameni ranjesc. " (N. Iorga)
" Sunt oameni care vorbesc tocmai pentru ca nu pot gandi si li-i urat altfel" (N. Iorga)

"Visele pot fi atat de primejdioase; mocnesc ca focul si uneori ne consuma cu totul." (Arthur Golden, "Memoriile unei gheise")
"E cu neputinta sa fugi de tristetea din tine"  (Arthur Golden, "Memoriile unei gheise")
"Ma intrebam daca barbatii pot fi atat de orbiti de frumusete incat sa fie dispusi sa-si petreaca viata alaturi de un demon, cu conditia sa fie un demon frumos"  (Arthur Golden, "Memoriile unei gheise")
"Nu-mi place sa mi se fluture pe la nas lucruri pe care nu le pot avea"  (Arthur Golden, "Memoriile unei gheise")

"Barbatilor nu le place sa le spui in fata ce crezi despre ei. Au nevoie sa fie laudati chiar cand nu merita, si sa li se dea impresia ca omenirea depinde de ei, chiar cand sunt niste ratati." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Este mult mai usor sa admiti adevarul decat sa minti. Pentru ca numai minciuna trebuie nascocita. Adevarul nu cere decat sa-l recunosti, pe cand , ca sa minti, trebuie sa-ti bati capul, sa ai imaginatie si memorie buna, ca sa nu te incurci." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Poate nu barbatii sunt de vina pentru toate degradarile dragostei, ci sperantele exagerate pe care ni le-am pus noi, femeile in ei ! Daca nu suntem curve, dumneavostra, barbatii, ne credeti niste gaste visatoare care abia asteapta sa fie mintite." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Barbatii nu pricep decat foarte rar ca femeia este o fiinta curioasa. Nu-i place sa fie sclava decat daca isi leaga singura lanturile. Daca altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revolta, sufera, sau se ofileste." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Barbatii se lamuresc adeseori prea tarziu ca au stat in fata unor usi deschise intrebandu-se pe unde sa intre." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Toti prostii sunt profunzi.Seamana cu cartitele. Vor sa-si sape galerii numai in adancime, temandu-se sa iasa la suprafata, fiindca in plina lumina prostia se vede." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Dumnezeu nu face pe nimeni fericit sau nefericit. Fericirea ti-o poate da numai un om." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Timpul nu se multumeste sa treaca. El uzeaza. Si uzeaza nu doar oasele. Uzeaza si melancoliile. Te sileste sa afli ca si iluziile imbatranesc." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Mie imi e greu sa cred ca, pe autostrazi suntem mai aproape de sensul vietii decat erau grecii pe cararile unde zeii treceau pe urmele caprelor." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"Scopul scuza mijloacele - in logica lui Machiavelli - doar daca se respecta o conditie : ca scopul sa fie o cauza inalta." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")
"In contact cu civilizatia, omul a invatat nu neaparat sa se cunoasca mai bine, ci sa se degradeze mai eficient." (Octavian Paler, "Calomnii mitologice")

luni, 16 ianuarie 2012

Dor de tine, vara...

Demult s-au  dus si mult mai este pana la zilele insorite de vara. Cer senin, peste tot verde, totu-i zambet si culoare. Fustite, rochite, picioruse libere si calde. Pantofiori colorati si muzica vesela data tare. Geamul de la masina coborat si parul fluturand in urma ca-n filmele americane. Plaja, marea, scoici si dragoste. Sarutul de sub luna. Nisipul intre degete. Prieteni, un suc in oras, o fotografie, un zambet.
Leneveala de dimineata , cu soarele intrand adanc in pupile. Zambetul de dimineata. Miros de flori, miros de popcorn, miros de bere si de porumb fiert. Sete, rochia fluturand in adierea usoara a vantului, dragoste. Dragostea infloreste vara.

Oh vara, unde esti cu tot frumosul tau?